Jurnalul tinereților mele #5

10 iunie 1997

[…] Recitit seara, la lumina pală a felinarelor, Jurnalul mi se pare inutil și slab. Aș da orice ca atunci când pun mâna pe stilou să pot scrie ceva valoros. Nu mai știu ce să cred despre valoarea acestui caiet. Momentul de față era necesar să vină. Fără el, jurnalul mi-ar semăna cu o dictatură de stat, unde nu există decât o Putere fără Opoziție.