Profeția războiului nuclear

Cum se vor petrece lucrurile în curînd

Să ne închipuim următoarele.

Fie un bărbat de 33 de ani dintr-o țară oarecare, să zicem Rusia, pe numele lui Leonid Artiomov Levinski, care locuiește într-un oraș siberian și care se îmbată într-o seară. De obicei Leonid nu bea, dar să zicem că a fost aniversarea unui prieten și nu se cădea ca Leonid să nu închine un pahar cu băieții. Bineînțeles, Leonid bea mai mult de un pahar; nu-l lasă băieții să bea mai puțin. Cînd se întoarce acasă, soția lui, pe care alegem s-o chemăm Evghenia, se supără. Leonid privește descumpănit cum Evghenia îl face albie de porci, îi spune că nu e bun de nimic, îi reamintește de banii pe care i-a împrumutat anul trecut și-l compară defavorabil cu Serghei, fostul lui coleg lui de la combinat. Leonid simte că i se întîmplă o serie de nedreptăți. Evghenia, pe care el o iubește și o respectă, nu grăiește adevărul. Ea știe foarte bine că el nu bea de obicei și că azi a fost o excepție, pe care ar fi putut-o trece cu vederea. Mai mult, alaltăieri și ieri, pe o căldură de-a dreptul tropicală, Leonid a reparat acoperișul soacră-sii, Galina, făcînd o treabă bună, căci bătrîna l-a lăudat pînă la cer, iar asta nu contează chiar deloc? Cît privește banii Evgheniei, nici nu sunt așa mulți. Leonid îi datorează soției 60 de mii de ruble (2900 de lei în 2023), dar nu e ca și cînd i-a folosit la cine știe ce: anul trecut mașina lor a trebuit să fie reparată. Banii lui Leonid nu ajungeau, așa că Evghenia a făcut un credit și i-a pus a doua zi lui Leonid banii pe masă. A fost o scenă emoționantă. Au plîns împreună, au vorbit, au sărbătorit momentul cu o sticlă de vodcă și au adormit îmbrățișați. Cei doi nu au copii, sunt încă tineri, au timp să facă. În sfîrșit, comparația cu Serghei, despre care Evghenia crede că e un băiat cu totul deosebit, nici că putea fi mai aiurea. Evghenia habar n-are că Serghei o înșeală pe Oksana, prietena lui; chiar ieri Serghei i s-a lăudat lui Leonid cum o șterge noaptea de acasă și se întîlnește cu o zdreanță lîngă podul de pe Krasnaia, sub sălcii. Așa că vorbele Evgheniei, iscate dintr-o supărare prostească, nu au acoperire.

Să zicem că, în continuare, Leonid o ascultă sprijinit de ușă, cu brațele încrucișate pe piept și cu o pleoapă ușor mai coborîtă decît cealaltă. Îi e greu să-și concentreze ochii asupra nevesti-sii, care turuie mai departe, așa că se uită pe deasupra ei, visător. Se uită poate la frigider, poate la țeava caloriferului, nici el nu știe unde. Și, deodată, dintr-o depărtare încețoșată, să zicem că Leonid distinge următoarele cuvinte, mai întîi ca niște ecouri aproape pierdute, dar care, într-o fracțiune de secundă, se apropie, se acutizează și-i sfredelesc creierul:

— Ai și pula mică!

Mîna stîngă a lui Leonid pleacă singură, descrie un arc de cerc și se oprește în obrazul Evgheniei, care icnește surprinsă. Fără niciun răgaz, dreapta lui Leonid aplică femeii un upercut. Evghenia se dezechilibrează și se prăbușește pe spate. Dacă tot e pe linoleu, Leonid o calcă pe cap mai întîi cu piciorul stîng, apoi cu dreptul. E atît de ușor. Femeia nici nu știe să se apere. Asta-i problema cu femeile. Urlă la tine cele mai mari tîmpenii și pe urmă se miră cînd te enervezi. Leonid se redresează. O durere violentă îi smulge însă un urlet și-l face să se uite în jos. Evghenia îl mușcă de genunchi. O lovește în cap, dar femeia strînge fălcile și mai tare. Înnebunit de durere, Leonid pune mîna pe un obiect argintiu de pe blat și dă de mai multe ori, cu sete. Obiectul era un cuțit, a cărui lamă a intrat și a ieșit în (și din) capul, ochii și fața Evgheniei. Leonid își eliberează genunchiul. Durerea încetează. Femeia se scurge într-o baltă de sînge, nu mai înțelegi unde se termină ea și unde începe sîngele, e groaznic, dar și cumva amuzant, Leonid începe să rîdă, se îneacă, își aduce aminte de toate privirile admirative pe care Evghenia i le arunca lui Serghei — întotdeauna l-a plăcut pe Serghei, încă de acum doi ani, la petrecerea lui Sașa, mai dă-o încolo — și, fiindcă în seara asta lucrurile sunt mai simple și mai clare de obicei, Leonid bagă iar și scoate iar cuțitul în Evghenia, dar nu de cîteva ori, ci de cîteva zeci de ori. Practic decide să vadă cînd obosește, și evident că obosește la un moment dat, însă nu înainte să aplice un număr de o sută unsprezece plăgi penetrante, după cum — să zicem — va menționa raportul medico-legal.

La tribunal, să zicem că Leonid va primi 15, hai 17 ani de pușcărie. Va fi trimis într-o închisoare de unde, după cîteva săptămîni, va primi oferta de a servi patria șase luni în Operațiunea Militară Specială din Ucraina. În schimbul acestei oferte, dacă va supraviețui, Leonid va primi o anulare totală a pedepsei. Leonid merge la război. Pînă să fie aruncat în luptă, lui Leonid i se fură bocancii; pentru asta e violat de un sergent și un locotenent, face carceră trei săptămîni, după care e pus o lună și jumătate să curețe veceuri și să ardă morți. Singurul camarad care-i dădea țigări, un băiat din Petropavlovsk, se sinucide sub ochii lui. Leonid îl arde. În fine, înzestrat cu bocanci, grenade și un AK-47 pe jumătate funcțional, după alte cinci luni Leonid se îmbată și înaintează ca un somnambul spre tranșeele ucrainenilor. O combinație de noroc și abilitate îl face să distrugă de unul singur o poziție întărită, ucigînd cinci inamici și reușind să se întoarcă nevătămat la comandament. Primește Crucea Sf. Gheorghe, clasa a IV-a. Să zicem că, dintr-un alt noroc, probabil o inspecție neașteptată sau cine știe ce încurcătură birocratică, după șase luni lui Leonid chiar i se respectă contractul și este lăsat la vatră cu onoruri militare. Crimele i se iartă. Se întoarce în orașul natal cu o grenadă și un încărcător plin, pe care are de gînd să le vîndă. Primarul îl laudă ca pe un erou. Preotul spune că “Dumnezeu l-a curățit”. Copiii din grădinița Sf. Arhangheli Mihail și Gavril îi dedică o seară de poezii. Doar familia Evgheniei, în special soacră-sa, Galina, îl așteaptă cu furci și topoare. Se iscă încăierări. Îi sparg geamul. Fostul soldat Leonid vede negru înaintea ochilor și aruncă o grenadă spre familia fostei neveste. Soacră-sa vede grenada și se ascunde după un stîlp; grenada îl ucide însă pe bărbatul ei, Kiril, iar Nikolai, fiul Galinei, își pierde o mînă și un picior. Intervine poliția, îl arestează pe Leonid, iar în cele din urmă îi confiscă încărcătorul furat, îi aplică o amendă și-l eliberează. Să zicem că, înnebunită, soacră-sa Galina face petiții peste petiții către Vladimir Vladimirovici Putin, scrie în zadar plîngeri către procuratură, poliție, jandarmerie, partide, organizații. Nikolai, singurul ei copil rămas în viață, moare din cauza unei infecții spitalicești.

Ajunși în acest punct, să zicem că Galina e încă o femeie în putere, voinică, turbată de pierderile suferite și gata să facă orice ca să se răzbune. Toată viața, Galina și-a iubit cu înfocare țara, dar iată că a înțeles, în sfîrșit, că țara i-a furat tot și nu i-a dat înapoi nimic. Luat de unul singur, cazul Galinei e nesemnificativ, dar multiplicat suficient, să zicem de cîteva zeci de mii de ori, îndrăznim să sperăm că poate constitui nucleul unei răzmerițe care va include, poate, dacă nu disperarea unui general de brigadă sau, cel puțin, a unui lord local al războiului cu legături în lumea subterană a grupărilor mafiote. Combinat cu proximitatea unei baze nucleare, scenariul nostru ipotetic va duce la ocuparea unui centru local de putere, la o răscoală, practic, populară, care va trebui să fie înecată în sînge de comandamentul central. O multiplicare a scenariului va aduce, în sfîrșit, la mult trîmbițata situație a unei lumi nucleare multipolare. Aceasta nu va depăși granițele actuale ale Federației Ruse, însă va desăvîrși fărîmițarea violentă, totală și irevesersibilă, a teritoriului muribundei Uniuni Sovietice, într-o serie de explozii multicolore și apocaliptice. Sperăm să ne țină Dumnezeu sănătoși putem privi de pe gard și să țîțîim din buze. De fapt nu sperăm, ci știm că așa se vor petrece lucrurile. Nu lipsesc citatele pertinente din Biblie, pe care oameni mai credincioși decît noi le vor oferi la momentul oportun.

Doamne-ajută.