ceea ce mintea de copil consideră
o mare călătorie prin substanța vieții
iar mintea de adolescent întrezărește
ca un soi de chagrin îndepărtat
e pentru mintea de acum — și știu ce spun —
căcat
genuni amalfitane căscîndu-se în stînga
soare înghițit de terase, nisip și tufe
iar autobuzul depășind cu abilitate
autovehicule marca Fiat
produc, atinse de morbul cuvintelor scrîșnite,
cum e de așteptat,
tot gînduri de căcat
și ruinele sunt altfel la ăștia — îți vine să zici dar taci
uite-i cum claxonează prietenește
și nu vor să-și crape capul în intersecții
a și rămas în urmă ceva splendid și colorat,
a și rămas în urmă
dar totul e căcat
(asta pentru că ești certat cu femeia, altfel te simțeai și tu bine).